Periuță electrică sau manuală? Și cum periezi corect, de fapt
Aproape toată lumea se spală pe dinți de două ori pe zi și, cu toate astea, tot vedem zilnic tartru, gingii inflamate și carii între dinți. Explicația nu e lipsa de efort, ci faptul că periajul corect nu e ceva ce ni se predă vreodată. Îl învățăm în copilărie, prin imitație, și îl repetăm identic douăzeci de ani.
Vestea bună e că se corectează repede. Iar diferența dintre un periaj mediocru și unul corect e mai mare decât diferența dintre orice două periuțe de pe piață.
Periuță electrică sau manuală?
Răspunsul scurt: tehnica bate instrumentul. O periuță manuală folosită corect curăță mai bine decât una electrică plimbată aiurea.
Acestea fiind spuse, periuțele electrice au un avantaj real, mai ales cele cu mișcare de rotație și oscilație. Ele fac treaba mecanică în locul tău, deci compensează o tehnică imperfectă. Studiile arată un plus modest, dar constant, în îndepărtarea plăcii și reducerea inflamației gingivale.
Pentru unii pacienți însă, avantajul e mult mai mare decât „modest”:
- cei care apasă prea tare, pentru că modelele bune au senzor de presiune care te avertizează. La pacienții cu retracție gingivală, doar acest lucru poate opri problema
- cei care se grăbesc, pentru că temporizatorul de două minute e obiectiv, spre deosebire de percepția ta
- cei cu dexteritate redusă, din orice motiv
- purtătorii de aparat dentar sau de lucrări protetice, unde curățarea e mai pretențioasă
Concluzia practică: dacă ai deja o tehnică bună, periuța manuală e perfect suficientă. Dacă nu, cea electrică te ajută să greșești mai puțin.
Tehnica: unghiul de 45 de grade
Aici e miezul, și e mai simplu decât pare.
Greșeala universală e periajul orizontal, ca și cum ai freca o tigaie: dus-întors, apăsat, pe fața dinților. Acest gest nu curăță unde trebuie și, în timp, uzează smalțul la colet și împinge gingia să se retragă.
Corect este așa: ține periuța înclinată la aproximativ 45 de grade față de linia gingiei, astfel încât perii să intre puțin în șanțul dintre dinte și gingie. Acolo se adună placa, nu pe mijlocul dintelui. Fă mișcări mici, vibratorii, pe loc, câte câteva secunde pe grup de doi-trei dinți, apoi mătură ușor dinspre gingie spre marginea dintelui.
Nu apăsa. Perii trebuie să atingă, nu să se îndoaie. Dacă perii periuței tale se răsfiră după o lună, apeși prea tare. E cel mai simplu test de autoevaluare care există.
Două minute, de două ori pe zi. Împarte gura în patru sferturi și dedică 30 de secunde fiecăruia. Aproape toată lumea supraestimează cât periază: media reală e sub un minut.
Partea pe care o sare aproape toată lumea
Un dinte are cinci fețe. Periuța ajunge la trei: cea din exterior, cea dinspre limbă și suprafața de mestecat. Rămân două, cele dintre dinți, adică în jur de 40% din suprafața totală, la care periajul nu ajunge niciodată.
Nu întâmplător, exact acolo apar cele mai multe carii care surprind pacienții, și tot acolo începe inflamația gingiei. Cine se periază perfect, dar nu curăță între dinți, lasă necurățată o treime din gură, zi de zi, ani la rând.
Ce folosești depinde de spațiile tale:
- Ață dentară, pentru contacte strânse, unde nu intră nimic altceva. Se conduce între dinți, apoi se curbează în jurul fiecărui dinte în formă de C și se mișcă în sus și în jos, ușor sub gingie. Nu se trage brutal, ca un ferăstrău.
- Periuțe interdentare, pentru spații ceva mai mari. Acolo unde încap, sunt mai eficiente decât ața și mai simplu de folosit. Mărimea corectă contează: trebuie să intre cu o ușoară rezistență, fără să forțeze.
- Dușul bucal (irigatorul), ca ajutor, nu ca înlocuitor. E foarte util la aparate ortodontice, punți și implanturi, dar jetul de apă nu îndepărtează biofilmul lipit de dinte la fel de bine ca frecarea mecanică. Iar dacă gingia sângerează primele zile după ce începi să folosești ața, nu e un semn să te oprești. De obicei înseamnă exact opusul: acolo era inflamație. În una-două săptămâni de folosire constantă, sângerarea de regulă încetează.
Greșeala de final: clătitul
Aceasta e mica schimbare cu un raport bun între efort și beneficiu, și aproape nimeni nu o știe.
După periaj, majoritatea oamenilor își clătesc gura energic cu apă. Practic, speli exact fluorul pe care tocmai l-ai aplicat. Pasta rămâne pe dinți și continuă să acționeze după periaj, dar numai dacă o lași acolo.
Corect este să scuipi surplusul și să nu clătești deloc cu apă, sau cel mult foarte puțin. Sună ciudat prima dată, dar te obișnuiești în câteva zile. La fel, dacă folosești apă de gură, nu o folosi imediat după periaj, ci într-un alt moment al zilei, ca să nu spele efectul pastei.
Rezumat practic
| Aspect | Corect | Greșit |
|---|---|---|
| Peri | Moi, întotdeauna | Duri, „ca să curețe mai bine” |
| Unghi | 45° spre linia gingiei | Perpendicular, pe mijlocul dintelui |
| Mișcare | Mici, vibratorii, apoi măturat | Orizontal, dus-întors, apăsat |
| Durată | 2 minute, de 2 ori pe zi | Sub un minut, în grabă |
| Între dinți | Zilnic, ață sau periuțe | Deloc, sau doar când simți ceva |
| După periaj | Scuipi, nu clătești | Clătit abundent cu apă |
| Schimbat periuța | Când perii se răsfiră, aproximativ la 3 luni | Când „arată rău”, după un an |
Schimbarea La 3 luni sau când perii se răsfiră periuței
Întrebări pe care le primim des
Periuța dură nu curăță mai bine?
Nu. Placa bacteriană e moale, se îndepărtează fără efort cu peri moi. Perii duri nu curăță mai mult, dar rănesc gingia și uzează smalțul la colet. Nu există o indicație reală pentru periuța dură la un adult obișnuit.
Când mă spăl, înainte sau după micul dejun?
Ambele variante funcționează. Important e că, dacă ai consumat ceva acid, cum ar fi sucul de citrice, nu te speli imediat după. Smalțul e temporar înmuiat, iar periajul îl uzează mai tare. Așteaptă în jur de 30 de minute.
Cât de des schimb periuța?
La aproximativ trei luni, sau mai devreme dacă perii s-au răsfirat. O periuță cu perii deformați nu mai curăță eficient, indiferent cât te străduiești. Schimb-o și după o infecție respiratorie.
Trebuie să îmi periez și limba?
Da, e o parte utilă a rutinei, mai ales dacă ai probleme cu respirația. Se curăță separat, dinspre spate spre față, iar un răzuitor de limbă e mai eficient decât periuța.
Ce urmează
Începe cu trei lucruri de mâine: înclină periuța spre gingie, nu mai apăsa și nu mai clăti după periaj. Sunt gratuite și, la mulți oameni, schimbă vizibil situația în câteva săptămâni.
Iar dacă gingia îți sângerează în continuare după două-trei săptămâni de periaj corect, atunci nu mai e o problemă de tehnică: înseamnă că există tartru sau inflamație sub gingie, unde nu ajungi singur. La consultație verificăm asta și îți arătăm concret, pe dinții tăi, unde rămâne placa. E mult mai clar decât orice explicație scrisă.
Informațiile din acest articol au scop exclusiv informativ și educațional. Nu înlocuiesc consultul medical profesionist.
Surse și referințe
- Yaacob M, Worthington HV, Deacon SA și colaboratorii. Periuța electrică versus periuța manuală pentru sănătatea orală. Cochrane Database of Systematic Reviews, 2014. cochranelibrary.com/cdsr/doi/10.1002/14651858.CD002281.pub3/full
- Elkerbout TA, Slot DE, Rosema NAM, Van der Weijden GA. Cât de eficientă este periuța electrică comparativ cu cea manuală? Revizuire sistematică și meta-analiză. International Journal of Dental Hygiene, 2020. pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/31050195
- Chapple ILC, Van der Weijden F, Doerfer C și colaboratorii. Prevenirea primară a parodontitei: managementul gingivitei. Journal of Clinical Periodontology, 2015. onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/jcpe.12366
