Parodontoza se poate opri? Ce funcționează cu adevărat

Răspunsul scurt este da. Parodontoza se poate opri, iar în majoritatea cazurilor se poate opri definitiv. Dar există o parte pe care pacienții o află de obicei prea târziu: osul deja pierdut nu se mai reface de la sine.

De aceea, întrebarea reală nu este dacă boala poate fi oprită, ci cât mai ai de pierdut până o oprești. Iar asta depinde aproape complet de cât de repede ajungi la un consult.

Parodontoză sau parodontită?

Merită lămurit din start, pentru că termenul folosit greșit duce la căutări greșite și la informații greșite.

În limbaj popular se spune „parodontoză” pentru orice problemă serioasă a gingiei. Denumirea medicală corectă a bolii inflamatorii, cea care distruge osul din jurul dinților, este parodontită. Este forma de care vorbim aici și este, de departe, cea mai frecventă.

Restul articolului folosește ambii termeni, fiindcă așa îi folosesc și pacienții. Important este să știi despre ce vorbim: o infecție cronică ce atacă osul și fibrele care țin dintele în maxilar.

Linia care nu se mai poate trece înapoi

Boala are două etape, iar între ele există o graniță foarte clară.

Gingivita înseamnă gingie inflamată, roșie, care sângerează. Deranjantă, dar complet reversibilă. Se curăță placa și tartrul, se corectează periajul, iar gingia își revine complet. Nu rămâne nimic în urmă.

Parodontita este altceva. Inflamația a coborât sub gingie, iar organismul, încercând să scape de bacterii, distruge în același timp osul din jurul rădăcinii. Se formează pungi

parodontale, adică spații adânci între dinte și gingie, unde peria nu ajunge niciodată. Acolo bacteriile stau nederanjate și sapă mai departe.

Aici e diferența pe care nimeni nu o spune destul de apăsat: osul pierdut nu revine. Tratamentul oprește distrugerea și stabilizează situația. Nu întoarce ceasul. În cazuri selecționate se poate regenera o parte din defect prin chirurgie, dar nu este regula și nu depinde de dorința pacientului.

De ce ajunge târziu la medic

Pentru că nu doare. Acesta este singurul motiv, și e suficient.

O carie doare și te trimite la dentist. Parodontita evoluează ani de zile în tăcere. Semnele există, dar sunt ușor de ignorat sau de pus pe seama a altceva:

• gingia sângerează la periaj. Cel mai important semn și cel mai des ignorat. Nu este normal. O gingie sănătoasă nu sângerează, oricât de energic ai peria
• respirație urât mirositoare persistentă, care nu cedează la pastă sau gumă
• gingia se retrage, iar dinții par „mai lungi” decât înainte
• sensibilitate la rece, pentru că rădăcina rămâne descoperită
• apar spații noi între dinți sau dinții încep să se miște Ultimele două semne apar târziu. Când un dinte a devenit mobil, o parte însemnată din os este deja pierdută. Sângerarea, în schimb, apare de la început. Este singura fereastră reală de intervenție.

Gingivită sau parodontită: diferența

Criteriu	Gingivită	Parodontită
Ce e afectat	Doar gingia	Gingia, osul și fibrele de susținere
Reversibilă?	Da, complet	Nu, se poate doar opri
Pungi parodontale	Nu	Da, peste 4 mm
Mobilitate dentară	Nu	Da, în stadii avansate
Durere	Rar	De obicei niciuna, până târziu
Ce se pierde	Nimic definitiv	Os, ireversibil

Diagnosticul nu se pune din priviri. Se măsoară, cu o sondă parodontală, adâncimea la care gingia se atașează de dinte, în mai multe puncte pe fiecare dinte. Sub 3 mm înseamnă sănătos. Peste 4 mm avem o pungă. Radiografia arată apoi cât os s-a pierdut și pe ce suprafață.

Ce funcționează cu adevărat

Tratamentul parodontal nu este un detartraj mai lung. Este o etapă complet diferită.

• Curățarea sub gingie. Se îndepărtează tartrul și biofilmul bacterian de pe suprafața rădăcinii, din interiorul pungilor. Se lucrează pe cadrane, sub anestezie locală, pentru că zona este sensibilă și trebuie curățată temeinic, nu superficial.
• Reevaluarea. După câteva săptămâni se măsoară din nou. Gingia s-a retras puțin, inflamația a scăzut, iar pungile s-au micșorat. Aici se vede dacă boala a răspuns.
• Chirurgia, doar dacă rămân pungi adânci. Nu se face din start și nu se face tuturor. Se face acolo unde curățarea nu a putut ajunge suficient de adânc.
• Mentenanța. Partea care decide totul, și partea la care renunță majoritatea. Un pacient tratat de parodontită nu se mai întoarce la controale „la 6 luni, ca toată lumea”. Intră într-un program de menținere, de obicei la 3 sau 4 luni, pe termen lung. Bacteriile revin în pungi în câteva luni. Dacă nu sunt îndepărtate periodic, boala reîncepe exact de unde a rămas.

Spus fără menajamente: parodontita nu se vindecă, se controlează. Ca hipertensiunea. Tratamentul funcționează atât timp cât e menținut.

Fumatul: capcana care păcălește pacientul

Este cel mai puternic factor de risc pe care îl poți schimba, dar nu de asta îl scoatem în evidență.

Nicotina strânge vasele de sânge din gingie. Consecința e perversă: la un fumător, gingia bolnavă sângerează mai puțin. Adică exact semnalul de alarmă care ar trebui să îl trimită la medic dispare, tocmai la pacientul cu cel mai mare risc.

Rezultatul îl vedem des în cabinet: pacientul spune că nu a avut niciodată probleme cu gingia, iar radiografia arată o pierdere de os de ani de zile. Fumatul nu a ascuns boala, a ascuns doar simptomul.

În plus, fumătorii răspund mai slab la tratament și au rate mai mari de recidivă. Nu e o morală, e o realitate pe care trebuie să o știi înainte să începi.

Ce nu funcționează

• Pastele „pentru gingii sensibile”. Reduc sensibilitatea, nu tratează nimic. Nu ajung sub gingie, unde e problema.
• Apele de gură, folosite singure. Pot ajuta ca adjuvant, pe termen scurt, dar nu înlocuiesc curățarea mecanică. Nicio substanță nu dizolvă tartrul.
• Periajul mai apăsat. Reacția instinctivă când gingia sângerează. Face rău: traumatizezi gingia și accelerezi retracția, fără să atingi cauza.
• Așteptarea. Este singura variantă care contribuie la pierderea dinților. Boala nu se oprește singură niciodată.

Întrebări pe care le primim des

Dacă gingia îmi sângerează doar uneori, e grav?

Nu e neapărat grav, dar nu e normal. O gingie sănătoasă nu sângerează. Sângerarea ocazională înseamnă inflamație, iar inflamația netratată e începutul drumului. Merită verificată acum, nu peste doi ani.

Se pierd dinții obligatoriu?

Nu, dacă boala e prinsă și controlată. Se pierd la pacienții care nu tratează sau care abandonează mentenanța. Am văzut dinți cu mobilitate care au rămas funcționali ani buni după stabilizare.

Se moștenește?

Există o componentă genetică reală, care influențează cât de agresiv reacționează organismul la bacterii. Dar genetica încarcă arma, placa bacteriană apasă pe trăgaci. Fără placă, nu există parodontită, indiferent de genele tale.

Pot pune implant dacă am parodontoză?

Doar după ce boala este tratată și stabilizată. Un implant pus într-un teren cu infecție activă are un risc mare de a se pierde, fiindcă aceleași bacterii atacă și osul din jurul implantului. Ordinea corectă nu se negociază.

Ce urmează

Dacă gingia ta sângerează la periaj, ai deja răspunsul la întrebarea dacă ar trebui să vii la un consult.

La consultație măsurăm pungile, facem radiografiile necesare și îți arătăm exact cât os mai ai. Nu e o discuție plăcută în toate cazurile, dar este singura care îți dă un plan real. Cu cât vii mai devreme, cu atât mai puțin ai de pierdut, la propriu.

Informațiile din acest articol au scop exclusiv informativ și educațional. Nu înlocuiesc consultul medical profesionist.

Surse și referințe

• Sanz M, Herrera D, Kebschull M și colaboratorii. Tratamentul parodontitei în stadiile I-III: Ghidul de practică clinică EFP de nivel S3. Journal of Clinical Periodontology, 2020. pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/32383274
• Herrera D, Sanz M, Kebschull M și colaboratorii. Tratamentul parodontitei în stadiul IV: Ghidul de practică clinică EFP de nivel S3. Journal of Clinical Periodontology, 2022. onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/jcpe.13639
• Leite FRM, Nascimento GG, Scheutz F, López R. Efectul fumatului asupra parodontitei: revizuire sistematică și meta-regresie. American Journal of Preventive Medicine, 2018. pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/29656920
• Chapple ILC, Van der Weijden F, Doerfer C și colaboratorii. Prevenirea primară a parodontitei: managementul gingivitei. Journal of Clinical Periodontology, 2015. onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/jcpe.12366